- maliţiozitáte
- s. f. (sil. -ţi-o-), g.-d. art. maliţiozitäţii; (fapte) pl. maliţiozitäţi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
maliţiozitate — MALIŢIOZITÁTE, maliţiozităţi, s.f. (livr.) Maliţie. [pr.: ti o ] – Maliţios + suf. itate. cf. it. m a l i z i o s i t á. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MALIŢIOZITÁTE s. v. răutate … Dicționar Român
maliţie — MALÍŢIE, maliţii, s.f. (livr.) Înclinarea de a fi maliţios; răutate, maliţiozitate. ♦ Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă. [var.: maliţiúne s.f.] – Din fr. malice, lat. malitia. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Maliţie ≠ mărinimie… … Dicționar Român
răutate — RĂUTÁTE, (2, 3) răutăţi, s.f. 1. Caracteristică a omului rău, înclinare spre a face rău altora. ♢ loc. adv. Cu răutate = în mod răutăcios; cu ironie usturătoare, maliţios. 2. (pop.; mai ales la pl.) Slăbiciune, păcat, defect. 3. (concr.) Faptă… … Dicționar Român
rắu — (rea, pl. réi, réle), adj. – 1. Prost, hain, ticălos. – 2. Vătămător, dăunător, nefolositor, reprobabil, neruşinat. – 3. Crud, nedrept, cîinos. – 4. (adv.) Nefavorabil, neplăcut. – 5. (adv.) Mult. – 6. (s.n.) Neajuns, pricină de neplăcere. – 7.… … Dicționar Român